s.f. (Pop.) 1. Vopsea albastră; spec. albăstreală pentru rufe și var; p. ext. apă cu albăstreală în care se clătesc rufele albe pentru a căpăta o tentă albăstrie. 2. Culoare albastră. – Din bg. sinilo.
s. v. albastru, albăstreală, albăs-trime, azur, claritate, limpezime, seni-nătate, ultramarin.
s. f., g.-d. art. sinélii
f. 1) Substanță de culoare albastră, folosită pentru a accentua albul unor obiecte; albăstreală. ~ pentru rufe. 2) Apă cu această substanță, în care se clătesc albiturile. [G.-D. sinelii] /<bulg. sinilo
s.f. – Vopsea albastră, indigo. Bg., rus. sinilo, din sl. sini „negru” (Cihac, II, 336; Tiktin; Iordan, Dift., 82), cf. sein. – Der. sineli (var. sinili), vb. (a clăti rufele cu albăstreală); sineliu (var. siniliu), adj. (albăstriu). În Mold.
adj. v. siniliu.