s.f. (Rar) Calitatea de a fi singular; p. ext. ciudățenie, bizarerie. – Din fr. singularité, lat. singularitas, -atis.
s. v. bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstruș-nicie, năzdrăvănie, poznă.
s. f., g.-d. art. singularității; pl. singularități
f. rar 1) Caracter singular. 2) Manifestare care este în dezacord cu obișnuințele comune; excentricitate. /<fr. singularité
s. f. însușirea a ceea ce este singular; unicitate. (p. ext.) bizarerie, ciudățenie. (< fr. singularité, lat. singularitas)