singularizați, -te, adj. Care este ieșit în evidență, ieșit din comun prin ceva deosebit. – V. singulariza.
singularizez, vb. I. Tranz. și refl. A scoate sau a ieși în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge printr-o trăsătură puțin obișnuită, ieșită din comun. – Din fr. singulariser.
vb. 1. v. individualiza. 2. v. remarca.
vb., ind. prez. 1 sg. singularizéz, 3 sg. și pl. singularizeáză
tranz. A face să se singularizeze; a individualiza; a particulariza. /<fr. singulariser
intranz. A deveni singular (unic în felul său); a căpăta caracter singular, trăsături strict individuale; a se individualiza; a se particulariza. /<fr. singulariser
vb. I. tr., refl. A (se) pune, a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge. [Cf. fr. singulariser].