definiția sinii definiție dex

s.m. și n. v. sân.

s.m. invar. (Înv. și reg.; particulă care precedă prenumele tatălui și intră în componența numelui de familie al copiilor) Fiu, fiul lui... – Din sl. synŭ.

s. v. cută, golf, încrețitură, pliu, șopron.

(fiu) s. m. invar.

s.m. Fiul lui. – Var. sîn. Sl. synŭ (Cihac, II, 344), cf. bg., sb. sin. Termen de cancelarie, înv. (sec. XVII-XIX), fără uz oral.

Element prim de compunere savantă cu semnificația „împreună”, „cu”. [Var. sim-. / < it. sin-, fr. syn-, cf. gr. syn].

pref. „împreună, cu”. (< fr. syn-, syl-, sym-. cf. gr. syn)

elem. „(din) China”, „chinez”. (< fr. sin/o/-, cf. lat. Sina, China)

sinii, s.f. 1. Tavă mare și rotundă de metal, întrebuințată mai ales pentru copt plăcinte și prăjituri. 2. (Pop.) Masă țărănească joasă, rotundă, cu trei picioare. – Din tc. sini, bg. sinija.

s. f., art. sinía, g.-d. art. siníei; pl. siníi, art. siníile

s.f. – 1. Măsuță rotundă și joasă. – 2. Tavă, platou rotund. – Mr. sinie. Tc. sini (Șeineanu, II, 323; Lokotsch 1913), cf. ngr. σινίον (Murnu 51), alb. sini, sb., bg. sinija.