s.n. Mișcare apărută la sfârșitul sec. XIX, la baza căreia stă ideea întemeierii unui stat evreiesc pe teritoriul Palestinei. [Pr.: si-o-] – Din fr. sionisme.
n. Ideologie care promovează o politică naționalistă evreiască. [Sil. si-o-] /< fr. sionisme
s. n. mișcare naționalistă, politică și religioasă, în rândurile burgheziei evreiești din țările europene, la sfârșitul sec. XIX, care urmărea întemeierea unui stat evreiesc autonom în Palestina. ♢ (p. ext.) concepție a acelora care sunt pentru menținerea și apărarea statului Israel. (< fr. sionisme)
s.n. Mișcare politică și religioasă născută din nostalgia Sionului, prezent în permanență în conștiința evreilor după exil, cauzată în sec. al XIX-lea de către antisemitismul rusesc și polonez și accelerată de afacerea Dreyfus și care, având în vedere stabilirea unei vetre naționale evreiești pe pământul strămoșesc, și-a atins scopul în 1948 prin crearea statului Israel. ♢ Sionism religios, sionism socialist. (< împrum. din germ. Zionismus, cuv. creat de către scriitorul Nathan Birnbaum (1864-1937, pseudonim: Mathias A(s)cher) în 1886, în revista sa Selbstemancipation = autoemanciparea, deriv. prin interm. suf. -ismus = -ism, din Zion = Sion, numele uneia dintre colinele din Ierusalim, apoi, p.ext., al orașului însuși < ebr. biblică Țiyyōn; rabinul Mohilever este socotit întemeietorul sionismului) [TLF]