definiția sipetele definiție dex

sipete, s.n. Cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. [Acc. și: sipét] – Din tc. sepet.

sipete, s.n. Cufăr de lemn (înflorat sau vopsit simplu, cu capac boltit și ferecat cu cercuri de fier) în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. [Acc. și: sipét] – Din tc. sepet.

s. (Ban.) orman. (~ înflorat.)

s. v. cufăr, ladă.

s. (Ban.) orman. (~ înflorat.)

s. v. cufăr, ladă.

s. n., pl. sípete/sípeturi

s. n., pl. sípete/sípeturi

n. Cufăr de lemn cu capac boltit, uneori ornamentat și ferecat, în care se păs-trează haine sau obiecte de valoare. /<turc. sepet

n. Cufăr de lemn cu capac boltit, uneori ornamentat și ferecat, în care se păs-trează haine sau obiecte de valoare. /<turc. sepet

s.n. – Cufăr, ladă. Tc. sepet (Șeineanu, II, 323), cf. ngr. σέπετι, sb. sepet.

sipețele, s.. Diminutiv al lui sipet. – Sipet + suf. -el.

s. (rar) sipecior, (înv.) sipetaș. (Un ~ înflorat.)

s. n., pl. sipețéle