s.n. v. șiștar.
, șiștare, s.n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) șistár s.n.] – Din sl. šestarŭ.
s. (reg.) bărbânță, (Transilv. și Ban.) cart, (prin Ban.) secter, (Transilv., Maram. și Mold.) toc.
n. 1) Vas (din doage) cu gura mai largă decât baza, prevăzut cu toartă și folosit pentru mulsul laptelui; doniță. 2) Conținutul unui astfel de vas. /cf. sl. šestaru
, șiștáre, s.n. (reg) unealtă asemănătoare cu compasul, folosită în rotărie; șișteală, șistoare.