, șițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șițuiáscă
tranz. (case) A acoperi cu șiță. /șiță + suf. ~ui