sivi, -e, adj. (Reg.) De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Din bg., scr. siv.
adj. v. cărunt, cenușiu, fumuriu, gri, plumburiu, sur.
adj. m., pl. sivi; f. sg. sívă, pl. síve
adj. – Gri. Sl. sivŭ (Tiktin; Conev 77), cf. bg., sb., cr. siv și sein.
sivi, -e, adj. De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Bg., sb. siv.