definiția slavona definiție dex

slavoni, -e, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. (Înv.) Slav (1). 2. Adj. Care aparține slavilor (1), referitor la slavi; slav (2), slavic, slavonesc, slavonicesc. ♢ Limba slavonă (și substantivat, f.) = limba slavă bisericească și literară care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din slava veche bisericească. ♦ (Despre caractere grafice) Chirilic. – Din fr. slavon.

adj. v. chirilic.

s., adj. 1. s. slav, (înv.) șcheau. (Vechii ~.) 2. adj. slav, slavonesc, (livr.) slavic. (Populații ~.) 3. adj. slavonesc, (înv.) sârbesc, slovenesc. (Text, document ~.)

s. m., adj. m., pl. slavóni; f. sg. slavónă, g.-d. art. slavónei, pl. slavóne

Care ține de slavi; propriu slavilor. /<fr. slavon

adj. Care se referă la cultura slavă, care aparține slavilor. ♢ Limba slavonă (și s.f.) = limba slavă bisericească și literatura care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din vechea slavă bisericească; alfabet slavon = alfabet chirilic. [< fr. slavon].

adj. referitor la slavi, care aparține slavilor. ♢ (s. f.) limbă literară dezvoltată din vechea slavă. ♢ (despre caractere grafice) chirilic. (< fr. slavon)

s. (înv.) slavonie, slovenie. (Text scris în ~.)

(limba) s. f., g.-d. art. slavónei

f. mai ales art. Limba literară scrisă a slavilor de sud și de est din sec. XI-XVII, dezvoltată din slava veche și folosită în unele țări ca limbă de cult și de cancelarie; limba slavă bisericească. /<fr. slavon