slimuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pune la cale; a întocmi, a urzi. – Et. nec.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slimuiésc, imperf. 3 sg. slimuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. slimuiáscă
, slimuiésc, vb. IV (reg.) a (se) umple de slin.