sloboziri, s.f. (Pop.) Acțiunea de a (se) slobozi și rezultatul ei. – V. slobozi.
s. v. descărcare, desfacere, desprindere, destindere, dezrobire, eli-berare, emancipare, emancipație, lărgi-re, liberare, salvare, scăpare, scoatere, slăbire, tragere.
s. f., g.-d. art. slobozírii; pl. slobozíri
slobod, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A pune în libertate: a elibera. ♦ A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. ♦ Refl. (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. ♢ A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (Reg.) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. 4. A da drumul, a lăsa să cadă. 5. A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc. 6. A răspândi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. – Din slobod.
slobod, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A pune în libertate: a elibera. ♦ A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează. ♦ Refl. (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface. 2. A lăsa un animal în libertate. 3. A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze. ♢ A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru. ♦ (Rar) A concedia. ♦ (Reg.) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră. 4. A da drumul, a lăsa să cadă. 5. A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc. 6. A răspândi, a emana, a degaja. ♦ A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. – Din slobod.
vb. v. absolvi, achita, arunca, autoriza, azvârli, concedia, degaja, delega, descărca, desface, destinde, dezrobi, elibera, emana, emancipa, emite, exala, ierta, împrăștia, împuternici, îndepărta, învesti, lansa, lărgi, libera, năpusti, năvăli, precipita, răspândi, repezi, salva, sări, scăpa, scoate, scuti, slăbi, tăbărî, trage, zvârli.
vb. v. absolvi, achita, arunca, autoriza, azvârli, concedia, degaja, delega, descărca, desface, destinde, dezrobi, elibera, emana, emancipa, emite, exala, ierta, împrăștia, împuternici, îndepărta, învesti, lansa, lărgi, libera, năpusti, năvăli, precipita, răspândi, repezi, salva, sări, scăpa, scoate, scuti, slăbi, tăbărî, trage, zvârli.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slobód, 3 sg. sloboáde, imperf. 3 sg. slobozeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sloboáde; imper. 2 sg. sloboáde
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slobód, 3 sg. sloboáde, imperf. 3 sg. slobozeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sloboáde; imper. 2 sg. sloboáde
tranz. pop. 1) A face să fie slobod; a elibera. ~ din robie. ~ un teritoriu. 2) rar (persoane) A elibera dintr-o funcție; a concedia. ~ din lucru. 3) (lichide, gaze) A face să curgă. ~ sânge. ~ vin din butoi. 4) (sunete, strigăte, țipete) A produce cu ajutorul aparatului de articulație; a emite. ~ un chiot prelung. 5) (căldură, mirosuri, vapori etc.) A lăsa să iasă răspândindu-se; a degaja; a emana. 6) (obiecte) A desprinde din locul de unde a fost fixat. /Din slobod
intranz. 1) (despre un obiect care leagă) A se desprinde din locul unde a fost fixat. Funia s-a ~t. 2) (despre animale ținute legate sau în captivitate) A reuși să scape, devenind slobod. Câinele s-a ~t din lanț. 3) A atârna în jos. Părul ei frumos se sloboade pe umeri. /Din slobod
tranz. pop. 1) A face să fie slobod; a elibera. ~ din robie. ~ un teritoriu. 2) rar (persoane) A elibera dintr-o funcție; a concedia. ~ din lucru. 3) (lichide, gaze) A face să curgă. ~ sânge. ~ vin din butoi. 4) (sunete, strigăte, țipete) A produce cu ajutorul aparatului de articulație; a emite. ~ un chiot prelung. 5) (căldură, mirosuri, vapori etc.) A lăsa să iasă răspândindu-se; a degaja; a emana. 6) (obiecte) A desprinde din locul de unde a fost fixat. /Din slobod
intranz. 1) (despre un obiect care leagă) A se desprinde din locul unde a fost fixat. Funia s-a ~t. 2) (despre animale ținute legate sau în captivitate) A reuși să scape, devenind slobod. Câinele s-a ~t din lanț. 3) A atârna în jos. Părul ei frumos se sloboade pe umeri. /Din slobod