s.f. v. sluțenie.
sluțenii, s.f. Faptul de a fi slut; schilodeală, infirmitate, diformitate; p. ext. urâțenie mare (fizică sau morală); hidoșenie, sluție. ♦ (Conc.) Ființă schiloadă, diformă sau foarte urâtă; pocitanie, sluțitură, monstru. [Var.: (înv.) sluténie s.f.] – Sluți + suf. -enie.
s. f. (sil. -ni-e), art. sluțénia (sil. -ni-a), g.-d. art. sluțéniei; (ființe) pl. sluțénii, art. sluțéniile (sil. -ni-i-)