smochiniți, -te, adj. Încrețit2, zbârcit (ca o smochină). – V. smochini.
adj. v. creț, cutat, încrețit, ridat, zbârcit.
smochinesc, vb. IV. Refl. A se zbârci1, a se încreți (ca o smochină). – Din smochină.
vb. v. cuta, încreți, rida, zbârci.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smochinésc, imperf. 3 sg. smochineá; conj. prez. 3 sg. și pl. smochineáscă
tranz. A face să se smochinească. /Din smochină
pers. 3 se ~éște intranz. A se încreți ca o smochină; a se zbârci tare. /Din smochină