smráduri, s.n. 1. (înv.) murdărie. 2. (reg.; în forma: smreag) resturi de furaje nemâncate de vite; ogrinji.
s.n. – Duhoare, miros greu. Sl. smradŭ (Tiktin). Sec. XVI, înv. – Der. smeredui, vb. (a infecta, a contagia), cf. rus. smerdĕtĭ, sb. smrdeti; smerduitor, adj. (infecțios, contagios).