, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. – șnur + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șnuruiésc, imperf. 3 sg. șnuruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șnuruiáscă