s.f. Însușirea de a fi sociabil; comunicativitate. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociabilité.
s. comunicativitate, expansivitate, volubilitate. (~ unei persoane.)
s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. sociabilității
s.f. Însușire, capacitate a oamenilor de a trăi în societate. ♦ Însușirea, caracterul omului de a fi sociabil. ♦ (Biol.) Dispersarea indivizilor aceleiași specii într-o grupare vegetală. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. sociabilité].
s. f. 1. însușire, capacitate a oamenilor de a trăi în societate. ♢ comunicativitate. 2. (biol.) mod de grupare a indivizilor unei specii vegetale în cadrul unui habitat. (< fr. sociabilité)