socresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A stărui cu insistență supărătoare pe lângă cineva; a bate la cap, a cicăli. – Din socru.
socresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A stărui cu insistență supărătoare pe lângă cineva; a bate la cap, a cicăli. – Din socru.
vb. (sil. -cri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. socrésc, imperf. 3 sg. socreá; conj. prez. 3 sg. și pl. socreáscă