definiția socru definiție dex

, socri, s.m. Tatăl unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ♢ Socru-mare = tatăl mirelui. Socru-mic = tatăl miresei. ♦ (La pl.) Părinții unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. – Din lat. socrus (= socer).

s. m. (sil. -cru), art. sócrul; pl. socri, art. sócrii

m. Tată al unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. ♢ ~-mare tatăl mirelui. ~-mic tatăl miresei. [Sil. so-cru] /<lat. socrus

s.m. – Tatăl unuia dintr soți, în raport cu celălalt soț. – Mr., megl., istr. socru. Lat. sǒcrum în loc de sǒcerum (Cihac, I, 256; Pușcariu 1606; REW 8054), formă care apare la Consentius, cf. calabr. socru, nap. suogre, logud. sogru, prov., cat. sogre, sp. suegro, port. sogro. Uz general (ALR, I, 261). – Der. soacră, s.f. (mama unuia dintre soți în raport cu celălalt soț), mr., megl. soacră; socri, vb. (a stărui, a obosi, a cicăli, a bate la cap); socrie, s.f. (înrudirea socrilor cu ginerii sau nurorile); socriță, s.f. (femeie care pregătește mîncarea, la nunțile tradiționale).

s. m. (sil. -cru-), art. sócrul-máre; pl. socri-mari, art. sócrii-mari

s. m. art., g.-d. art. lui táta-sócrul