s.n. (Pop.) Mulțime, sumedenie (de oameni, de animale); cantitate mare (din ceva). ♦ Prăpăd, nenorocire, pustiire; p. ext. potop. – Din sl. Sodomŭ.
s.n. (Pop.) Mulțime, sumedenie (de oameni, de animale); cantitate mare (din ceva). ♦ Prăpăd, nenorocire, pustiire; p. ext. potop. – Din sl. Sodomŭ.
s. v. arătare, calamitate, catastrofă, colos, dezastru, flagel, grozăvie, matahală, mulțime, namilă, năpastă, nenorocire, pacoste, ponor, potop, prăpăd, pustiire, puzderie, râpă, sinistru, sumedenie, urgie, uriaș, văgăună.
s. v. arătare, calamitate, catastrofă, colos, dezastru, flagel, grozăvie, matahală, mulțime, namilă, năpastă, nenorocire, pacoste, ponor, potop, prăpăd, pustiire, puzderie, râpă, sinistru, sumedenie, urgie, uriaș, văgăună.
n. pop. 1) Mulțime mare de ființe vii aflate în necontenită mișcare. 2) Întâmplare nefastă care aduce dureri și suferință; nenorocire. /Din Sodom n. pr.
n. pop. 1) Mulțime mare de ființe vii aflate în necontenită mișcare. 2) Întâmplare nefastă care aduce dureri și suferință; nenorocire. /Din Sodom n. pr.
s.n. – 1. Nenorocire, prăpăd, pustiire. – 2. Calamitate, catastrofă. – 3. Cantitate mare, sodom. – Var. sudom, sudum și der. Sl. Sodomŭ (Tiktin; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 175). – Der. sodomi, vb. (a distruge, a nimici, a prăpădi); sodomie, s.f. (perversiune sexuală), din gr. σοδομία (sec. XVII); sodomlenesc, adj. (sodomit), sec. XVII, înv.; sodomit, s.m. (persoană care practică sodomia), din fr. sodomite.