, sofale, s.f. Divan îngust, de obicei cu un căpătâi mai ridicat. – Din tc. sofa.
s. f., art. sofáua, g.-d. art. sofálei; pl. sofále
f. Canapea îngustă având, de obicei, un capăt mai ridicat. [Art. sofaua; G.-D. sofalei] /<turc., fr. sofa
s.f. – Divan. – Mr. sufae. Tc. (arab.) sofa (Șeineanu, II, 324; Ronzevalle 112), cf. ngr. ροφᾶς, alb. sofa, bg., sb., it., fr. sofa.