, sofiști, -ste, s.m. și f. Filozof și retor în antichitatea greacă, la început adept al explicării raționale și materialiste a fenomenelor naturii (prin respingerea soluțiilor mistico-religioase), mai târziu adept al idealismului filozofic, care folosea ca metodă de discuție argumentarea sofistică. ♦ P.gener. Persoană care folosește sofismele, argumentația sofistică. – Din fr. sophiste, lat. sophista.
m. și f. 1) (în antichitatea greacă) Filozof sau orator profesionist. 2) Persoană care face uz de sofisme. /<ngr. sofistís, lat. sofista, fr. sophiste
s.m. și f. Denumire dată în Grecia antică profesorilor care predau contra plată filozofia și arta retoricii și care au devenit mai târziu simpli retori venali, gata să demonstreze orice. ♦ (Astăzi) Cel care face uz de sofisme. [Cf. fr. sophiste, gr. sophistes – înțelept].