sofistichez, vb. I. Tranz. 1. A folosi în mod conștient raționamente false, care denaturează adevărul. 2. A da un caracter căutat, artificial, complicat sau prețios. – Din fr. sophistiquer.
vb., ind. prez. 1 sg. sofistichéz, 3 sg. și pl. sofisticheáză
tranz. A da un caracter artificial; a complica (inutil) ceva. /<fr. sophistiquer
vb. I. tr. 1. A face sofisme; a falsifica, a complica. 2. (Liv.) A arăta mult rafinament; a se purta nenatural. [Cf. fr. sophistiquer, it. sofisticare].