s.n. Vânătoare cu ajutorul șoimilor (1). – Șoim + suf. -ărit.
s. n.
, șoimăríțe, s.f. (pop.; mai ales la pl.) șoimanele (v.).
s. pl. v. iele.
f. pl. pop. v. ȘOIMANE. /șoim + suf. ~arițe