definiția soire definiție dex

soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi¹. – Din soi¹.

, soaie, s.n. (Rar) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. – Et. nec. Cf. zoaie.

, soiuri, s.n. Grup de plante sau de animale care aparțin aceleași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup. ♢ Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. ♦ (Fam.) Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. – Din tc. soy.

soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi¹. – Din soi¹.

s. 1. v. specie. 2. v. rasă. 3. v. categorie. 4. v. tip. 5. v. teapă. 6. v. fel. 7. fel, gen, mod. (Are un ~ de timiditate nejustificată.)

s. v. neam, rasă, seminție, spiță, viță.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiésc, imperf. 3 sg. soiá; conj. prez. 3 sg. și pl. soiáscă

(strat de murdărie) s. n.

(specie, fel) s. n., pl. sóiuri

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiésc, imperf. 3 sg. soiá; conj. prez. 3 sg. și pl. soiáscă

n. 1) Totalitate a organismelor (vegetale sau animale) cu anumite trăsături ereditare comune; specie. ♢ De ~ de calitate superioară; ales; deosebit. 2) fam. Grup de ființe sau de obiecte ce se caracterizează printr-o anumită însușire; specie; gen; fel; categorie. /<turc. soy

s.n. (reg.) lingură mare pentru urdă.