, șoldesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vătăma un animal la șolduri, lovindu-l sau supunându-l unor eforturi prea mari. ♦ Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strâmba. – Din Șold.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoldésc, imperf. 3 sg. șoldeá; conj. prez. 3 sg. și pl. șoldeáscă
tranz. pop. 1) (ființe) A vătăma prin lovire la șolduri sau prin supunere la munci prea grele. 2) (lucruri) A face să se șoldească. /Din șold
pers. 3 se ~éște intranz. pop. (despre lucruri) A-și schimba poziția normală lăsându-se pe o parte; a se înclina. /Din șold
, șoldiți, -te, adj. (Pop.; despre animale) Cu șoldul vătămat, ieșit în afară, fracturat. ♦ Fig. (Despre lucruri) Lăsat într-o parte, strâmb. – V. șoldi.