definiția solii definiție dex

, soli, s.m. Persoană trimisă (oficial) undeva pentru o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din evul mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.

s.n. (Chim.) Soluție coloidală. – Din fr. sol.

s. invar. m. (Muz.) 1. Unul din cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.

soli, s.m. Unitate monetară principală din Peru. – Din fr. sol.

, soluri, s.n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum.

s. 1. v. delegat. 2. v. crainic.

s. pământ, teren. (~ podzolic, lutos, nisipos.)

s. v. soluție coloidală.

s. v. vătaf, vătășel, vornicel.

(muz.) s. m. invar.

(emisar, vestitor, unitate monetară) s. m., pl. soli

(chim.) s. n., pl. sóluri

(stratul superior al scoarței pământului) s. n., (feluri) pl. sóluri

m. invar. 1) Notă muzicală situată pe a cincia treaptă a gamei do major. 2) Sunet corespunzător acestei note. /<fr., it. sol

n. Strat superior al scoarței terestre, care se caracterizează prin fertilitate și pe care cresc plante; pământ. /<fr. sol, lat. solum

m. 1) înv. Reprezentant însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran; trimis; delegat. 2) Persoană care transmite un mesaj; mesager. /<sl. sulu

s.n. – Pămînt. Fr. sol. – Der. subsol, s.n,, după fr. sous-sol.

s.m. – Trimis, mesager, ambasador. Sl. sŭlŭ, solŭ (Cihac, II, 353), Cf. slov. sol. – Der. soli, vb. (înv., a trimite, a comunica); solie, s.f. (trimitere, misiune; mesaj); solitor, s.m. (înv., parlamentar, trimis, delegat).

s.m. Unitate monetară în Peru. [< sp. sol].

s.n. 1. Stratul afânat de la suprafața Pământului, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. Teritoriu, pământ. 3. Soluție coloidală. [Cf. fr. sol, lat. solum].

Element prim de compunere savantă cu semnificația „sol” (1), „pământ”. [< lat. solum].

s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea notă din gama majoră tip; sunetul corespunzător notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol].

elem. „soare”. (< lat. sol)

s. n. 1. strat superficial, afânat, al scoarței terestre, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. teritoriu, pământ. o exercițiu la ~ = probă de gimnastică executată la nivelul podelei. (< fr. sol, lat. solum)

s. m. soluție coloidală. (< fr. sol)

s. m. inv. (muz.) 1. treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda, clapa unui instrument care dă acest sunet. 3. denumirea uneia dintre chei. (< it., fr. sol)

s. m. unitatea monetară a statului Peru. (< fr., sp. sol)

solésc, vb. IV. Intranz. (Înv., rar) A comunica cuiva ceva printr-un sol². – Din sol².

vb. v. anunța, cere, comunica, solicita, transmite, vesti.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solésc, imperf. 3 sg. soleá; conj. prez. 3 sg. și pl. soleáscă

intranz. înv. A da de știre prin soli. /Din sol

v. solo-.

elem. „unic, singular”. (< fr. soli-, cf. lat. solus)

solii, s.f. 1. Misiune, însărcinare încredințată unui sol². ♢ Expr. (Înv.) A-și da solia = a expune obiectul misiunii sale, a-și îndeplini însărcinarea de sol²; a da socoteală de misiunea avută. ♦ P. gener. Misiune, însărcinare, sarcină. ♦ Fig. Menire. 2. (Concr.) Veste, mesaj (adus de un sol²). 3. (Concr.) Grup de persoane trimise ca soli²; delegație. – sol² + suf. -ie.

s. v. delegație, însărcinare, mesaj, misiune, sarcină, știre, veste.

s. f., art. solía, g.-d. art. solíei; pl. solíi, art. solíile

f. înv. 1) Funcție de sol. 2) Mesaj adus de sol. 3) Grup de persoane trimis undeva pentru îndeplinirea unei misiuni speciale; delegație. [G.-D. soliei] /sol + suf. ~ie