solonețuri, s.n. Grup de soluri caracterizate printr-un bogat conținut de sodiu și o fertilitate naturală foarte scăzută. – Din rus. soloneț.
s. v. brâncă.
s. n., pl. solonéțuri
n. Sol cu un conținut sporit de săruri minerale și neprielnic agriculturii. /<rus., ucr. soloneț