solubilizéz, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni solubil. – Din fr. solubiliser.
solubilizéz, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni solubil. – Din fr. solubiliser.
vb., ind. prez. 1 sg. solubilizéz, 3 sg. și pl. solubilizeáză
vb., ind. prez. 1 sg. solubilizéz, 3 sg. și pl. solubilizeáză
tranz. (substanțe) A face să se solubilizeze. /<fr. solubiliser
pers. 3 se ~eáză intranz. (despre substanțe) A deveni solubil; a se transforma din insolubil în solubil. /<fr. solubiliser
tranz. (substanțe) A face să se solubilizeze. /<fr. solubiliser
pers. 3 se ~eáză intranz. (despre substanțe) A deveni solubil; a se transforma din insolubil în solubil. /<fr. solubiliser
vb. I. tr. A aduce o substanță insolubilă (sau greu solubilă) într-o stare în care poate fi dizolvată într-un solvent. [< fr. solubiliser].
vb. I. tr. A aduce o substanță insolubilă (sau greu solubilă) într-o stare în care poate fi dizolvată într-un solvent. [< fr. solubiliser].