s.f. Însușirea de a fi solvabil; solvență. – Din fr. solvabilité.
s. (FIN.) bonitate, (rar) plătnicie, solvență.
s. f., g.-d. art. solvabilității
f. Caracter solvabil. [G.-D. solvabilității] /<fr. solvabilité
s.f. Situația celui solvabil; solvență. [Cf. fr. solvabilité].
s. f. situația celui solvabil; solvență. (< fr. solvabilité)