somații, s.f. Faptul de a soma; invitație prin care se pune cuiva în vedere să execute (sau să nu execute) ceva; ordin scris emanat de la o autoritate prin care se ordonă cuiva să execute (sau să înceteze de a executa) o acțiune. [Var.: (înv.) somațiúne s.f.] – Din fr. sommation.
s. f. (sil. -ți-e), art. somáția (sil. -ți-a), g.-d. art. somáției; pl. somáții, art. somáțiile (sil. -ți-i-)
f. 1) v. A SOMA. 2) Ordin categoric (oral sau scris), prin care i se cere cuiva să efectueze sau să înceteze efectuarea unei acțiuni. [G.-D. somației; Sil. -ți-e] /<fr. sommation
s.f. Faptul de a soma; somare. ♦ Act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acțiune. ♦ Poruncă, cerință, rugăminte imperativă. [Gen. -iei, var. somațiune s.f. / < fr. somation].