, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (și sub amenințare) să suporte anumite consecințe, să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.
vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.
vb., ind. prez. 1 sg. soméz, 3 sg. și pl. someáză
tranz. (persoane) 1) A obliga prin amenințare; a pune cu forța. ~ să răspundă. 2) jur. A cere avertizând conform legilor în vigoare. ~ un debitor să plătească. /<fr. sommer
vb. I. tr. A cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ♦ A pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. [< fr. sommer].
vb. tr. a cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ♢ (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. (< fr. sommer)
vb., ind. prez. 1 sg. șoméz, 3 sg. și pl. șomeáză
tranz. A fi șomer. /<fr. chômer