definiția sonare definiție dex

sonéz, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.

sonéz, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.

vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

vb., ind. prez. 1 sg. sonéz, 3 sg. și pl. soneáză

vb., ind. prez. 1 sg. sonéz, 3 sg. și pl. soneáză

v. son-.

v. son-.

vb. refl. (fam.; despre oameni) a-și pierde judecata, a se țicni. (după fr. soné)

sonare, s.n. 1. Principiu natural și tehnic de detectare a unui obiect în spațiu, bazat pe emisia și reflectarea undelor. 2. Detector sonic pentru telecomunicații subacvatice, folosit pentru reperarea unor obiecte submarine. – Din fr. sonar.

s. n., pl. sonáre

s.n. Detector sonic pentru obiecte subacvatice, analog cu radarul, care în locul undelor electromagnetice folosește unde elastice. V. asdic. [< engl. sonar < so(und) na(vigation and) r(anging) – navigare și localizare prin sunet].

s. n. detector sonic pentru obiecte subacvatice, analog cu radarul, care în locul undelor electromagnetice folosește unde elastice. (< fr., engl. sonar)