sonorizéz, vb. I. Tranz. A face (să fie) sonor. ♦ Tranz. și refl. (Despre consoane surde) A (se) transforma în consoană sonoră. ♦ A adăuga unei producții cinematografice sau de televiziune partea sonoră. – Din fr. sonoriser.
sonorizéz, vb. I. Tranz. A face (să fie) sonor. ♦ Tranz. și refl. (Despre consoane surde) A (se) transforma în consoană sonoră. ♦ A adăuga unei producții cinematografice sau de televiziune partea sonoră. – Din fr. sonoriser.
vb., ind. prez. 1 sg. sonorizéz, 3 sg. și pl. sonorizeáză
vb., ind. prez. 1 sg. sonorizéz, 3 sg. și pl. sonorizeáză
vb. I. tr. A face (să fie) sonor. ♦ A face sonor un film mut. ♦ Tr., refl. (Fon.; despre o consoană surdă) A (se) transforma în sonora corespunzătoare. [< fr. sonoriser].
vb. I. tr. A face (să fie) sonor. ♦ A face sonor un film mut. ♦ Tr., refl. (Fon.; despre o consoană surdă) A (se) transforma în sonora corespunzătoare. [< fr. sonoriser].