definiția sonul definiție dex

(1) soni, s.m., (2) sonuri, s.n. 1. S.m. Unitate de măsură a tăriei sunetelor. 2. S.n. (Rar) Sunet; ton. – Din fr. son, lat. sonus.

(1) soni, s.m., (2) sonuri, s.n. 1. S.m. Unitate de măsură a tăriei sunetelor. 2. S.n. (Rar) Sunet; ton. – Din fr. son, lat. sonus.

s. v. sunet, ton, tonalitate.

s. v. sunet, ton, tonalitate.

(sunet) s. n., pl. sónuri

(unitate de măsură) s. m., pl. soni

(unitate de măsură) s. m., pl. soni

(sunet) s. n., pl. sónuri

m. fiz. Unitate de măsură a intensității sunetelor. /<fr. son, lat. sonus

m. fiz. Unitate de măsură a intensității sunetelor. /<fr. son, lat. sonus

m. livr. Fenomen provocat de mișcarea vibratoare a unui mediu și perceput cu auzul; sunet. /<fr. son, lat. sonus

m. livr. Fenomen provocat de mișcarea vibratoare a unui mediu și perceput cu auzul; sunet. /<fr. son, lat. sonus

s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a intensității sunetelor, egală cu intensitatea unui sunet cu frecvența de 1000 de hertzi și cu nivelul de intensitate de 40 de foni. [< fr. son].

s.n. Sunet, ton. [Pl. -nuri. / cf. fr. son, lat. sonus].

Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sunet”, „sonor”. [Var. sona-, sono-. / < fr. son, lat. sonus].

Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sunet”, „sonor”. [Var. sona-, sono-. / < fr. son, lat. sonus].

s.n. Sunet, ton. [Pl. -nuri. / cf. fr. son, lat. sonus].

s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a intensității sunetelor, egală cu intensitatea unui sunet cu frecvența de 1000 de hertzi și cu nivelul de intensitate de 40 de foni. [< fr. son].

elem. „sunet, zgomot”. (< fr. son/o/-, sona-, cf. lat. sonus)

s. m. unitate de măsură a intensității sunetelor, egală cu intensitatea unui sunet cu frecvența de 100⁰ de hertzi și intensitatea auditivă de 4⁰ de foni. (< fr. son)

s. n. sunet, ton. (< fr. son, lat. sonus)

s. n. sunet, ton. (< fr. son, lat. sonus)

s. m. unitate de măsură a intensității sunetelor, egală cu intensitatea unui sunet cu frecvența de 100⁰ de hertzi și intensitatea auditivă de 4⁰ de foni. (< fr. son)

elem. „sunet, zgomot”. (< fr. son/o/-, sona-, cf. lat. sonus)