sorbituri, s.f. 1. Sorbire. ♦ Cantitate de lichid care se poate sorbi dintr-o dată; înghițitură, dușcă. 2. (Reg.) Mâncare lichidă; zeamă, supă, ciorbă. – Sorbi + suf. -tură.
s. 1. sorbire, sorbit, (reg.) sorbeală. (Dintr-o ~.) 2. dușcă, gât, gură, înghițitură, (Transilv.) scopot. (O ~ de vin.)
s. f., g.-d. art. sorbitúrii; pl. sorbitúri