sorocésc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A fixa termenul la care urmează să se efectueze un lucru; p. gener. a hotărî, a fixa. 2. (În superstiții) A ursi, a sorti; a descânta, a meni. – Din soroc.
vb. v. chema, cita, cobi, comanda, da, decide, destina, dispune, fixa, hărăzi, hotărî, invita, meni, ordona, orândui, porunci, predestina, rândui, sorti, sta-bili, statornici, ursi.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorocésc, imperf. 3 sg. soroceá; conj. prez. 3 sg. și pl. soroceáscă
tranz. rar 1) (termenul în care trebuie să se execute un lucru) A fixa din timp. 2) (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a sorti; a ursi; a hărăzi; a predestina; a meni. /Din soroc