vb., ind. și conj. prez. 1 sg. șovâlcăi/șovâlcăiésc, imperf. 3 sg. șovâlcăiá
vb., ind. și conj. prez. 1 sg. șovâlcăi/șovâlcăiésc, imperf. 3 sg. șovâlcăiá
intranz. pop. A merge cu dificultate (și făcând mișcări nefirești) din cauza infirmității unui picior; a șontâcăi; a șchiopăta. /șovâlc + suf. ~ăi
intranz. pop. A merge cu dificultate (și făcând mișcări nefirești) din cauza infirmității unui picior; a șontâcăi; a șchiopăta. /șovâlc + suf. ~ăi