(I) spălătoare, s.n. (II) spălători, s.m. I. S.n. 1. Obiect sau instalație sanitară care servește la spălatul oamenilor. ♦ Chiuvetă specială în care se spală vasele de bucătărie. 2. Bucată de pânză, de sârmă etc. cu ajutorul căreia se freacă și se spală vasele. 3. Instalație specială, în anumite întreprinderi, unde se spală materiile prime sau semifabricate. II. S.m. Muncitor dintr-o întreprindere care se ocupă cu spălatul anumitor materiale. – Spăla + suf. -ător.
(obiect, instalație) s. n., pl. spălătoáre
n. 1) Încăpere special amenajată pentru spălat. 2) Obiect sau instalație sanitară care servește la spălatul oamenilor. 3) Obiect sau o bucată de pânză, cu care se spală vasele. /a spăla + suf. ~ător
spălătorii, s.f. 1. Încăpere sau construcție special amenajată în care se spală rufe. 2. Instalație de spălare și de înnobilare a unor substanțe minerale. – Spălător + suf. -ie.
s. f., art. spălătoría, g.-d. art. spălătoríei; pl. spălătoríi, art. spălătoríile
f. 1) Întreprindere de deservire socială pentru spălarea rufelor. 2) Instalație complexă pentru separarea componentelor unui minereu cu ajutorul apei sau al altui lichid. [G.-D. spălătoriei] /spălător + suf. ~ie