, spălăcesc, vb. IV. Refl. A-și pierde culoarea inițială, a deveni mai șters, a se decolora (la spălat sau la soare). – Din spăla.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spălăcésc, imperf. 3 sg. spălăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. spălăceáscă
tranz. rar A face să se spălăcească. /a spăla + suf. ~ăci
pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-și pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi; a se șterge; a se decolora. 2) fig. (mai ales despre ochi) A deveni inexpresivi. /a spăla + suf. ~ăci
, spălăciri, s.f. Faptul de a se spălăci; decolorare. – V. spălăci.
s. decolorare, ieșire. (~ unui material textil.)
s. f., g.-d. art. spălăcírii; pl. spălăcíri