definiția spalaturi definiție dex

expr. 1. (d. pete de murdărie) a se curăța, a dispărea. 2. (fig.) a nu conta, a nu avea importanță.

expr. (d. țesături) a-și micșora dimesiunile în urma spălării.

spălați, -te, adj. 1. Curățat cu ajutorul apei, săpunului, detergenților etc.; curat. 2. (Despre oameni și corpul lor) Îngrijit, dichisit. ♦ Fig. Cu educație îngrijită, cu maniere alese, binecrescut. – V. spăla.

spălaturi, s.n. Faptul de a (se) spăla. – V. spăla.

adj. v. albastru, clar, curat, decolorat, limpede, pur, senin, spălăcit, străveziu, șters.

s. 1. spălare, (reg.) lăut. (~ ul pe cap.) 2. spălare, spălătură, (înv. și reg.) spălătorie. (La primul ~ al rufelor.)

adj. 1. (reg.) lăut. (Copil ~.) 2. (reg.) zolit. (Rufe ~.) 3. curat. (Așternuturi ~.) 4. curățel, îngrijit, spălățel, (înv. și reg.) acurat, (fig.) scuturat. (Un om mai ~.)

≠ nespălat

s. n., pl. spăláturi

spălături, s.f. Faptul de a (se) spăla. 1. Curățare a cuiva sau a ceva cu ajutorul apei, săpunului, detergenților etc. ♦ Apa murdară în care s-a spălat ceva; lături. ♦ Introducere a unui lichid (medicamentos) într-o cavitate fiziologică sau patologică a organismului pentru a o curăța sau a o dezinfecta. 2. Acțiune de eroziune a pământului cauzată de șuvoaie; loc unde se produce o astfel de eroziune, urmă lăsată de șuvoaie. ♦ Pietriș adus de ape; loc acoperit cu acest pietriș. – Spăla + suf. -ătură.

s. 1. spălare, spălat, (înv. și reg.) spălătorie. (La prima ~ a rufelor.) 2. (MED.) clismă, (pop.) clistir. (A-i face cuiva o ~.) 3. (mai ales la pl.) lături (pl.), zoaie, (rar) scursori (pl.), (Transilv. și Bucov.) hâlbe (pl.). (~ de vase.)

s. v. poșircă.

s. f., g.-d. art. spălătúrii; pl. spălătúri

f. 1) v. A SPĂLA. 2) Apa care rămâne după spălat; zoaie. 3) Loc spălat de ape. 4) Mâl amestecat cu pietriș adus de ape. /a spăla + suf. ~ătură