, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șpăltuiésc, imperf. 3 sg. șpăltuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șpăltuiáscă
tranz. (piei) A despica în grosime în procesul prelucrării. /<germ. spalten
s. f., g.-d. art. șpăltuírii; pl. șpăltuíri