(1) spârcuri s.n., (2) spârci, s.m. 1. S.n. (Pop.) Bucată mică (și nefolositoare) din ceva. 2. S.m. (Fam.) Epitet dat unui tânăr sau unui copil. [Var.: spârci s.m.] – Cf. ucr. špyrka, pol. szperka.
(obiect) s. n., pl. spârcuri
n. Bucată mică de carne de calitate inferioară, cu pielițe și zgârcituri. /<ucr. špyrka, pol. szperka
interj., s.n. (reg.) 1. (interj.) cuvânt care imită zgomotul produs de un lichid, de o materie fluidă care iese forțat printr-un orificiu. 2. (adjectival) murdar. 3. (s.n.) tâșnitură dintr-un lichid; stropitură, spârcâitură, găinaț.