spărgători, -oare, adj., subst. I. Adj. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). II. S.n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ♢ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț. III. S.m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui. 2. (În sintagma) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron, care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă. – Sparge + suf. -ător.
adj. m., s. m., pl. spărgătóri; f. sg. și pl. spărgătoáre
s. n., pl. spărgătoáre
n. Instrument pentru spargerea unor materiale dure (sau a fructelor cu coajă). ~ de nuci. ♢ ~ de gheață navă de construcție specială capabilă să-și croiască drum prin câmpurile de gheață, lăsând în urmă un coridor de navigație pentru alte vase. /a sparge + suf. ~ător
m. Hoț care sparge lacăte sau uși de la încăperi, spre a prăda. ♢ ~ de grevă persoană care continuă lucrul în timpul grevei. /a sparge + suf. ~ător
s. n. + prep. + s. f.