spas (-suri),
s.n. –
Parte a
țesăturii nerulată
încă pe
sul. – Var.
spaț. Lat.
spatium (Tiktin; REW 8129), cf. v. it.
spazzo. – Der.
răspas, s.n. (
răgaz,
repaus,
odihnă),
probabil contaminat cu
a păsui „a
amîna”, cf. Pușcariu,
ZRPh., XXVII, 685; Weigand,
Krit. Jb., XVIII, I, 98; Pușcariu 1445 (după Cihac, II, 308, din sl. *
raspasti sę „a se
despica”; după Capidan,
Dacor., III, 754, din lat.
*respissus; după Giuglea,
RF, II, 56, din lat.
expa(n)sus; din gr. σπάθιον, după Diculescu,
Elementele, 465). Cf.
spațiu.