spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spășí vb. IV] – Din v. sl. sŭpasiti.
vb., ind. prez. 1 sg. spăsésc, 3 sg. și pl. spăséște
vb. – A plăti, a purifica. – Var. spăși, ispăși și der. Sl. sŭpasti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 356). – Der. spăsenie, s.f. (ispășire), din sl. sŭpasenije; spăsitor, adj. (expiator); Ispas, s.m. (sărbătoarea Înălțării Domnului), din sl. sŭpasŭ; ispașe, s.f. (despăgubire pentru daunele provocate de vite în semănături), cf. pol. ispasz.