s.f. (Med.) Predispoziție la convulsii din cauza unei excitabilități exagerate a sistemului nervos muscular. – Din fr. spasmophilie.
s. f., art. spasmofilía, g.-d. spasmofilíi, art. spasmofilíei
f. med. Stare patologică care se caracterizează printr-o sensibilitate exagerată a sistemului neuromuscular, predispunând la spasme. /<fr. spasmophilie
s.f. Stare patologică caracterizată prin faptul că sistemul nervos și cel muscular răspund la orice infecție prin convulsii. [Gen. -iei. / < fr. spasmophilie, cf. gr. spasmos – contracție, philos – prieten].
s. f. predispoziție la convulsii prin hiperexcitabilitate neuromusculară. (< fr. spasmophilie)