Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția specificul definiție dex
specificul
găsește rime pentru
specificul
RELUCTANȚĂ SPECÍFICĂ
s.
(FIZ.)
reluctivitate
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia specificul
SPECÍFIC, -Ă,
specifici
, -ce,
adj., s.n.
1.
Adj. Care este
propriu
,
caracteristic
unei
ființe
, unui
lucru
sau unui
fenomen
;
particular
,
distinct
. ♦ Care se
raportează
la o
unitate
, la o
cantitate
(dintr-un
material
).
2.
S.n.
Caracterul
propriu
,
particular
,
special
al cuiva sau a ceva;
specificitate
,
notă
distinctivă
. – Din fr.
spécifique.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia specificul
SPECÍFIC
adj., s.
1.
adj.
caracteristic
,
definitoriu
,
distinct
,
distinctiv
,
dominant
,
particular
,
propriu
,
tipic
, (înv.)
însușit
.
(
Notă
,
trăsătură
~.)
2.
s. v.
însușire
.
3.
s.
specificitate
, (
rar
)
tipicitate
,
tipism
.
(~ul
artei
.)
4.
s.
spirit
.
(~ul
limbii
noastre
.)
5.
adj.
caracteristic
,
clasic
,
reprezentativ
,
tipic
.
(Un
exemplu
~.)
6.
adj.
aparte
,
deosebit
,
particular
,
special
,
sui
-generis.
(Un
gust
~.)
7.
adj. carac-teristic,
obișnuit
.
(L-a
primit
cu
amabilitatea
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia specificul
Specific
≠
necaracteristic
,
nespecific
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia specificul
specífic
adj. m., pl.
specífici
;
f. sg.
specífică
,
pl.
specífice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia specificul
specífic
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia specificul
SPECÍFIC
1
n.
sing
.
Caracter
particular
al cuiva sau a ceva. /<lat.
specificus,
fr.
spécifique,
germ.
spezifisch
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia specificul
SPECÍFI//C
2
~că (~ci, ~ce)
1) Care
întrunește
trăsături
ce
individualizează
;
caracteristic
;
propriu
;
tipic
;
distinctiv
.
Caractere
~ce. 2)
(
despre
mărimi
)
Care se
raportează
la o
anumită
unitate
sau
cantitate
dintr-un tot.
Greutate
~că.
/<lat.
specificus,
fr.
spécifique,
germ.
spezifisch
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia specificul
SPECÍFIC
1
s.n.
Caracterul
propriu
particular
,
special
al cuiva sau a ceva:
notă
distinctă
. – Fr.
spécifique.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia specificul
SPECÍFIC
2
, -Ă,
specifici
, -e,
adj. Care este
propriu
,
caracteristic
unei
ființe
, unui
lucru
sau unui
fenomen
. ♦ Care se
raportează
la o
unitate
.
Greutate
specifică
.
– Fr.
spécifique.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia specificul
SPECÍFIC, -Ă
adj.
Propriu
unei
ființe
, unui
lucru
sau unui
fenomen
;
particular
,
distinctiv
. ♦ Care se
raportă
la o
unitate
. //
s.n.
Caracterul
propriu
,
particular
(a ceva sau al cuiva);
notă
distinctivă
. ♦
Specific
național
=
sumă
a
caracteristicilor
unei
culturi
,
arte
,
literaturi
care
provin
din
trăsăturile
proprii
poporului
și
istoriei
sale
. [Cf. fr.
spécifique
, it.
specifico
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia specificul
SPECÍFIC, -Ă
I.
adj.
caracteristic
,
propriu
unei
ființe
, unui
lucru
sau
fenomen
;
particular
,
distinctiv
. ♢ care se
raportează
la o
unitate
. II. s. n.
caracter
propriu
,
particular
;
notă
distinctivă
. o ~
național
=
sumă
a
caracteristicilor
unei
culturi
,
arte
,
literaturi
care
provin
din
trăsăturile
proprii
poporului
și
istoriei
sale
. (< fr.
spécifique
, lat.
specificus
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia specificul
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK