, spectromorfii, s.f. „spectru” și „morphé”; 1. Concepție de analiză mobilă cu multiple aspecte de plurimorfism arhitectural. 2.(Muz.) Abordare analitică spectrală, ce pornește de la relevarea în sine, a bireferențialului de transcursivitate evaluantă -breșă / fluență, funcții / întreg-, explicitat prin investigări de natură relațională și procesuală, ale căror efecte morfice au ca rezultat un ansamblu de exprimări formale specifice unei aceleiași entități muzicale (ȚUȚUIANU, Teodor : Spectromorfii în partituri palestriniene și bachiene ; Editura Vergiliu, București, 2005 , pag. 10 ; ISBN 973-7600-05-3).