definiția sperjură definiție dex

s. f., g.-d. art. sperjúrei; pl. sperjúre

(1) sperjuri, -e, s.m. și f., (2) sperjururi, s.n. 1. S.m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S.n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura).

s. (JUR.) jurământ fals, jurământ mincinos. (Condamnat pentru ~.)

(persoană) s. m., pl. sperjúri

(jurământ fals) s. n., pl. sperjúruri

rar Jurământ fals făcut în fața justiției. /<it. spergiuro

m. și f. rar Persoană care depune un jurământ fals sau care își încalcă jurământul. /<it. spergiuro

adj. – Care calcă un jurămînt. It. spergiuro. – Der. perjur, s.n. (jurămînt fals).

s.n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; jurământ fals făcut în fața justiției. // s.m. și f. Cel care jură fals sau care își calcă jurământul. [< it. spergiuro].

I. s. m. f. cel care jură fals sau care își calcă jurământul II. s. n. faptul de a-și călca jurământul. (< it. spergiuro)